Un act de curaj

Am primit recent un text de la Norbi, cu impresiile trăite de el recent, când a trecut printr-o încercare grea. Ne bucurăm că dorinţa lui de viaţă şi vitalitatea pe care o cunoaştem l-au readus printre noi.

Reproduc textul:


…La inceput este socant… Chiar daca te astepti la asa ceva, chiar daca cativa ani ti se spune ca e posibil sa treci prin asta cand ajungi in fata faptului implinit este putin socant. Dar dupa ce constientizezi ca este spre binele tau accepti si iti doresti sa treaca cat mai repede, iti inabusi clasicele intrebari “De ce eu? De ce mi se intampla mie?”, iti aduni tot curajul si toata energia si le canalizezi catre altceva: Oare cum o sa fie? Oare cum arata instrumentele? Oare cum arata ceea ce in curand va fi parte din trupul meu?
Perioada premergatoare evenimentului trece foarte repede.Ai vrea sa opresti timpul in loc dar iti este imposibil, alearga, goneste… ziua evenimentului soseste mai repede decat te-ai asteptat si totul ce se petrece pare a fi ireal, un vis. Frica si curiozitatea isi dau mana si ti-ai dori sa te desprinzi de corpul tau, sa te ridici sus pe lampile puternice ale salii si sa pivesti de acolo pentru a vedea ce se intampla. Te uiti si ti se pare ciudat cand orice persoana ce trece pe langa tine te intreaba acelasi lucruri: Cum te numesti, cati ani ai, cum te simti; sunt oameni si sunt toti la fel, diferenta o da doar culoarea halatelor: albe, verzi, rosi, gri… In acel moment nu cunosti ce reprezinta, dar mai tarziu, in perioada de recuperare ai timp sa afli!
Lucrurile se desfasoara independent de tine, nu poti riposta, nu ai ce sa faci: o asistenta iti pune o perfuzie, alta iti verifica tensiunea arteriala, alta iti pune masca de oxigen, medicul anestezist iti pune un furtun in dreptul nasului si totul devine neant… nu mai stii ca existi, nu mai stii ca ai fost, nu mai ai indoieli, temei, dureri…
…Se aud niste zgomote: piuituri, sufluri, bazaituri; o voce iti striga numele;
Se aprinde o luminita, zaresti fete preocupate in jur fara sa distingi trasaturile… Cabluri, furtune si aparate te impiedica sa faci vreo miscare, nu ca ai fi in stare…
O voce calda te linisteste, o recunosti, e a mamei, poti adormi linistit iar, nu inainte sa iti spui TOTUL VA FI BINE!

Norbert Bara