Etapa a II - a. Dacă e cazul.

În fiecare dimineaţă avem două posibilităţi: să ne continuăm somnul, adică să visăm în continuare, sau să ne trezim, şi să încercăm pe cât posibil, ca ceea ce visăm să devină realitate. Asta, dacă vrem să fim cumva, cât de cât, în ton cu postul meu anterior, cel cu realitatea virtuală, posibilitatea ei ca vis şi îndemnul la evadarea din această stare falsă.

Desigur, mi se pare o situaţie asemănătoare cea în care promitem, sau mai altfel spus „visăm cu ochii deschişi” că vom face ceva, dar apoi, din diverse motive, nu ajungem să ne îndeplinim promisiunea fie că e către altcineva sau către noi înşine.

Acum aproximativ trei săptămâni v-am întrebat dacă vreţi să încercaţi pilula roşie sau cea albastră. Bineînţeles, eu sunt dispus să vorbesc cu cei care vor pilula albastră dar care sunt şi dispuşi la acest dialog, altfel am impresia că o fac degeaba. În schimb, sunt cei care s-au abonat la pastilele roşii şi cu care încă sper să reuşim să facem ceva.

Voi renunţa să mai vorbesc despre ideile din Matrix pentru că probabil nu vi se mai par interesante după atât timp. Mirarea, dacă ea a existat, probabil că a şi dispărut. Nu am insistat decât pe una dintre ele pentru a nu lua din farmecul de a descoperi singur. De fapt, am mai amintit una, cea care susţine că ignoranţa este de o binecuvântare, şi se pare, că cei care nu au mai reacţionat sau nu au reacţionat deloc, prin acest „a face prin a nu face nimic”, susţin această idee, nici măcar considerând că e cazul să vorbim dacă e aşa sau nu.

Dat fiind faptul că nu ne putem întâlni fizic la un interval potrivit, trebuie să găsim o altă cale prin care să ne „certăm”, desigur, dacă mai consideră cineva potrivit asta.

Iar pentru asta, am nevoie de mai mult decât promisiuni. Internet-ul ne dovedeşte că lucrurile sunt mai uşoare în spaţiul virtual, poate şi pentru că nu există o critică, sau dacă ea este, nu se compară cu cea care o întâlneşti în societatea reală. Nu cred că există, desi de multe ori îmi doresc asta, un soi de autoritate critică care să acţioneze prin spaţiul virtual aşa cum este întrupată în criticul de meserie, cum este, să zicem, cazul criticului literar. Aici, poţi să fi un incompetent şi să nu cunoşti mai deloc limba română dar să ai un succes răsunător. Ei, în realitate, nu te poţi afirma ca scriitor pentru că ai de a face şi cu un critic literar care te face praf la prima ocazie. E absurd ce spun legat de autoritatea critică de pe internet dar te întâlneşti cu prea multe porcării aproape la orice pas. Mă opresc aici că şi aşa am deviat uşor. O altă libertate, de fapt, cea despre care doream să vorbesc, este cea în care poţi foarte uşor să nu mai răspunzi provocării. Afirmi ceva şi apoi îţi este mult mai uşor să-ţi întorci spatele şi să uiţi, fiind suficient să nu mai accesezi pagina respectivă, neexistând riscul de a da ochii cu cel cu care trebuia să clarifici o problemă.

Desi, în propria experienţă, am întâlnit cazuri în care pur şi simplu am fost redus la tăcere prin blocarea accesului de a mai posta chiar şi un comment, în loc ca acest lucru să mi se întâmple prin lămurirea mea de către celalalt, prin epuizarea argumentelor mele prin ale celuilalt, argumente la care m-am străduit să fie demne de luat în considerare, nicidecum jigniri sau simple afirmaţii nefondate. În ciuda acestor posibilităţi, unii le numesc avantaje iar alţii dezavantaje, eu zic să încercăm tot prin această cale dar să folosim în avantajul nostru ceea ce putem.

Mă gândesc să folosim anonimatul, pseudonimul. Poate că pe această cale, cei care se tem să nu le fie lezată poziţia în grup, cei care sunt adepţii unor idei care pot fi strălucite, poate chiar cele drepte dar se tem că ceilalţi nu le împărtăşesc, cei care au dificultăţi în exprimare, să găsească această mascare sub un pseudonim ca un mod de eliberare.

Nu e important cine cu cine vorbeşte, ci mai degrabă ce şi unde ajunge discuţia şi dacă e potrivită în încercarea de a ne lămuri privitor la problema de care se discută.

Ziceam că e nevoie de mai mult decât promisiuni. Putem încerca să stabilim mai intâi despre ce să vorbim, dacă mergem în continuare pe ideea cu filmele, atunci ce film anume. Apoi, cei interesaţi, vor scrie un fel de review al filmului, un text în care să ne împărtăşească ce l-a impresionat, înfuriat, nedumirit, mirat etc. Aceste texte să le trimită fiecare până la un termen prestabilit. Cred că ar fi mai bine să nu fie direct postate pe blog pentru ca să nu fie influenţat cel care scrie, de către cei care au scris deja. Mi le trimiteţi pe e-mail apoi eu le voi posta pe toate odată, însoţite de pseudonimul fiecăruia. Apoi, putem scoate ideile principale din ele şi să discutăm despre acestea.

Dacă chiar sunteţi de acord cu ceea ce am început la primul meu post, atunci trebuie să vă implicaţi. Dacă sunt mulţi care acum nu au timp din cauza „bac-ului” atunci vom amâna până consideraţi că e timpul. De asemenea, dacă vă gândiţi la altă metodă, exprimaţi-o.

Aştept păreri dar ar trebui să dureze ceva mai puţin până să acţionaţi pentru că acum ştiţi despre această „mişcare”, dacă nu e prea mult spus. Altfel, nu văd de ce să continuăm.

P.S. Dacă susţineţi ideea cu pseudonim-ul, acest nickname trebuie păstrat la fiecare comment al individului altfel ne încurcăm rău.