FALSIFICABILITATEA
Pacientul: Noaptea trecută am visat că eram în pat cu Angelina Jolie şi
Jennifer Lopez şi că am făcut dragoste cu ele până dimineaţă.
Psihiatrul: Este limpede că aveţi o profundă dorinţă de a face sex cu mama
dumneavoastră.
Pacientul: Ce?! Nici una dintre cele două nu seamănă nici pe departe cu
mama mea!
Psihiatrul: Aha! O reacţie formativă! în mod evident, vă reprimaţi
dorinţele reale.
Povestea de mai sus nu este o glumă; pur şi simplu aşa raţionează unii
freudieni. Iar problema cu raţionamentul lor este aceea că nu există nici un
set imaginabil de circumstanţe care să le contrazică teoria oedipiană. în critica
sa la adresa logicii inductive, filosoful de secol XX Karl Popper susţinea că,
pentru ca o teorie să fie valabilă, trebuie să fie posibile anumite
circumstanţe în care ea să fie falsă. în pseudoanecdota de mai sus, nu există
asemenea circumstanţe pe care terapeutul freudian să le accepte ca dovadă. Dar
iată o glumă reală, care subliniază mai elocvent ideea lui Popper:
Doi bărbaţi pregătesc micul dejun. în vreme ce unge cu unt pâinea prăjită,
primul spune:
- Ai observat vreodată că, dacă scapi din mână o felie de pâine unsă,
întotdeauna aterizează cu untul în jos?
- Ba nu, răspunde al doilea. Pariez că doar pare aşa, fiindcă e atât de
neplăcut să cureţi mizeria când felia cade cu untul în jos. Sunt sigur că în
tot atâtea cazuri aterizează cu untul în sus.
- A, da? exclamă primul, la uită‑te aici.
Dă drumul feliei din mână, iar aceasta aterizează cu faţa unsă în sus. Al
doilea tip jubilează:
- Vezi, ţi‑am spus eu! La care primul replică:
- Oh, acum
pricep ce s‑a întâmplat. Am uns partea care nu trebuia!
Pentru acest individ, nici o tonă de dovezi n‑ar izbuti să‑i invalideze
teoria.
Sursa: Thomas Cathcart & Daniel Klein - Platon şi ornitorincul intră intr-un bar...mic tratat de filosdotică.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu