Distractiv şi util

UTILITARISMUL

Ştim cu toţii că Vladimir Ilici Lenin a spus, în secolul XX, că „scopul scuză mijloacele”, dar în mod ironic, ideea lui nu se deosebeşte prea mult de punctul de vedere al unuia dintre filosofii favoriţi din tabăra lui Dumnezeu, John Stuart Mill. Alături de utilitarişti, el a propus o etică aşa‑numită „consecvenţialistă”: corectitudinea morală a unui fapt este determinată exclusiv de consecinţele sale.

Protagonista anecdotei următoare este în mod limpede o utilitaristă:

Doamna O'Callahan îi cere pictorului care îi face portre­tul să adauge câte o brăţară de aur pe fiecare braţ, un şirag de perle la gât, cercei cu rubine şi o tiară cu diamante. Artistul răspunde că asta ar echivala cu o minciună, la care doamna O'Callahan replică:

- Uite ce e, soţul meu se afişează peste tot cu o blondă tânără. Vreau ca după moartea mea această fătucă să caute înnebunită bijuteriile!

Acelaşi tip de justificare ar putea fi folosit pentru a trece cu vederea unele situaţii cu adevărat grave dacă s‑ar considera că urmările nu sunt suficient de „bune”.

Doamna Brevoort, văduvă, stă pe marginea piscinei, în clubul ei, când remarcă un bărbat arătos ce face plajă. Se apropie de el şi‑i spune:

- Ştii, nu cred că te‑am mai văzut pe aici înainte.

- Cred şi eu, răspunde bărbatul. în ultimii treizeci de ani am fost în închisoare.

- Serios? Pentru ce?

- Fiindcă mi‑am asasinat soţia.

- Ah! exclamă doamna Brevoort. Înseamnă că acum eşti necăsătorit!

Influentul utilitarist contemporan Peter Singer face adesea analogii între deciziile despre care suntem cu toţii de acord că presupun consecinţe nefaste şi hotărâri apa­rent mai inofensive pe care el le consideră similare din punct de vedere etic. în cadrul unui eseu, el prezintă o situaţie în care cineva poate câştiga bani pentru a‑şi cumpăra un televizor nou vânzând un copil fără adăpost unei organizaţii care îi va preleva organele pentru trans­plant. Foarte rău şi urât - suntem de acord toţi. Pe urmă însă, Singer afirmă că de fiecare dată când cumpărăm un televizor nou în loc să donăm banii organizaţiilor care protejează copiii fără adăpost, facem în esenţă acelaşi lucru. Nu vă scoate din sărite când auziţi aşa ceva? Este un raţionament prin analogie, de la o situaţie particulară dramatică la una cu caracter moral general - ca în gluma următoare, devenită clasică.

El: Te‑ai culca acum cu mine pentru un milion de dolari?

Ea: Un milion? Ha! Cred că da.

El: Dar pentru doi dolari?

Ea: Şterge‑o, amice! Oare cine mă crezi?

  El: Păi, deja am stabilit asta. Acum negociem doar preţul.

Sursa: Cathart & Klein - Platon şi ornitorincul intră într-un bar...